Supravietuirea gandacilor se datoreaza in primul rand sistemului lor circulator. Daca trupul unui om decapitat nu ar putea supravietui (creierul murind in cateva minute odata ce a fost privat de oxigen), gandacii nu cunosc moartea prin sangerare. In caz ca pierd o parte a corpului, inclusiv capul, gandacii isi sigileaza rana prin inchegarea sangelui intr-un ritm mult mai rapid decat se incheaga cel uman.

Trupul ramas poate efectua activitati simple, cum ar fi statul pe toate picioarele, scurte deplasari ori raspunderea la diferiti stimuli. Culmea, cercetatorii dau asigurari ca pana si capul taiat traieste detasat de corp cateva zile, daca i se ofera hrana. Alimentele erau ingurgitate, desi capul gandacilor nu mai avea legatura cu sistemul digestiv care sa le proceseze! Pastrati la temperaturi joase, „bucatile” de gandac de bucatarie pot sa mai traiasca cel putin doua saptamani.

Neajunsurile acestei perioade de „viata” sunt acelea ca procesele de crestere sunt oprite (hormonii de crestere din creier nu mai ajung in organism), iar cercetatorii nu au mai reusit sa dreseze nici capul, nici corpul gandacului. In cazul gandacilor de bucatarie intregi, cercetatorii afirma ca aceste insecte sunt foarte inteligente si pot oricand sa fie invatate „trucuri” simple, mai ales referitoare la gasirea surselor de hrana.